Descoperirea unor unelte, arme sau vase folosite de populația care locuia pe ținutul localității Turceni reprezintă primele dovezi care atestă existența omului în această zonă. Tot pe acest teritoriu au fost realizate lănci, cosoare ce aparțin aceleiași epoci feudale. Prezența acestor obiecte atestă faptul că meleagurile localității Turceni și văile Jiului și Jilțului au fost mereu populate. Primele documente scrise care demonstrează că aceste locuri există, au apărut în 1499, dar date mai concrete apar în 1529, când Pârvu, Ban al Craiovei dăruiește satul Turceni Mănăstirii Tismana. La data de 19 septembrie 1569 Domnitorul Alexandru I Mircea (1568-1574) confirmă că pune stăpânire peste Turceni, partea de Jos. În secolele XVI și XVII au loc alte confirmări ale stăpânirii de moșii la Turceni.

Prin secolele XV-XVI, localitatea s-a numit Câmpul Turcilor și ulterior Turceni.

Localitatea a devenit oraș în anul 2004 și s-a constituit prin unirea într-o singură localitate administrativă a satelor: Turceni, Murgești, Gârbovu, Valea Viei, Jilțu și Stolojani.

Statisticile făcute de specialiști au demonstrat că în ceea ce privește evoluția populației acestei localități, se poate remarca o anumită constanță. Cele mai importante modificări în numărul locuitorilor s-au făcut între anii 1914-1918 și între 1941-1945. Populația s-a mutat dintr-un loc în altul, dar, cu toate acestea, îndeletnicirile nu au lipsit. Principala preocupare a locuitorilor acestei zone a fost agricultura. S-au cultivat cereale: porumb, secară, orz, grâu, dar și viță de vie, in, cânepă, legume, livezi cu pomi fructiferi: măr, păr, prun, cireș etc. Majoritatea caselor erau cu două camere, una pentru dormit, iar cealaltă pentru gătit, care avea o vatră din cărămidă. Ele erau iluminate cu opaițul, feștila și apoi cu lampa. Oamenii se hrăneau cu varză, cartof și fasole. Primăvara și vara se consumau urzica, dragaveiul, ștevia, însă alimentul de bază rămânea mămăliga și turta.